Suntem Dima şi Monica Voinkov. Avem doi copii: Iana (5 ani) şi Bogdan (3 luni). Pe lângă ei, avem în familia noastră încă 6 copii: Anamaria (10 ani), Andrei (7 ani), Răzvan (6 ani), Cătălin (6 ani), Florin (4 ani) şi Toni (3 ani).
În iunie 2007, ne-am întors din Ukraina, unde am fost misionari. În aceeaşi lună, am venit la Căminul Felix pentru un interviu, în ideea de a deveni părinţi. După ce am fost aleşi, am început o perioadă de instruire, care a durat trei luni. În acest timp, am început să înţelegem ce înseamnă a fi părinte la Căminul Felix, având experienţe bune, dar şi dificultăţi. În aceste trei luni, am reflectat din nou dacă într-adevăr aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi. Ne-am simţit mici şi nepregătiţi pentru această slujire, însă Dumnezeu ne-a încurajat printr-un verset din Zaharia 4:6 „... lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor”. Am înţeles că pentru o slujbă ca aceasta puterea noastră nu este suficientă, ci a fi plin de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Când am înţeles aceste lucruri, am fost convinşi de voia lui Dumnezeu şi am început să fim părinţi în casa Oregon, la sfârşitul lunii noiembrie 2007. Nu este o perioadă lungă de timp, dar destulă, pentru a avea deja puţină experienţă.
Putem spune încă de pe acum că a fi părinte la Căminul Felix implică responsabilităţi, răbdare, dragoste, înţelepciune, dar în acelaşi timp şi împlinire din pricina faptului că ceea ce facem noi are şi o componentă veşnică. Această slujire ne dă ocazia să ne trăim credinţa practic, în fiecare zi, oferind dragoste fără să aşteptăm ceva în schimb, dându-ne viaţa şi rugându-ne pentru copiii noştri.
Este adevărat că ne-am fixat şi scopuri. Scopul principal este acela de a-i vedea pe aceşti copii trecând peste trecutul lor greu şi să-i vedem vindecaţi emoţional, iar într-o zi să ajungă tineri dezvoltaţi armonios pentru societate. Ştim că acesta este un proces care necesită mult timp, care cere perseverenţă şi nu este uşor de îndeplinit. Efortul nostru este necesar, dar şi disponibilitatea copilului de a se lăsa învăţat. Oricum, bucuria noastră este că fiecare copil din casa noastră are ocazia să audă despre Dumnezeu şi să-L aleagă pentru viaţă. Ne străduim să le prezentăm ceea ce credem noi că este cel mai bine, însă decizia aparţine fiecăruia. Rugăciunea noastră este ca Dumnezeu să ne umple de o dragoste necondiţionată pentru copii şi să-i iubim aşa cum îi iubeşte Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem şi El ne cunoaşte destinul.Vrem să ne raportăm la copiii noştri în acelaşi fel.
Pentru a ne atinge scopurile, facem paşi mici şi realişti, ca de exemplu, schimbăm vechile obiceiuri, greşite, cu altele bune. Trebuie să începem de la a învăţa buna cuviinţă acasă şi în societate sau să-i învăţăm pe copii să fie resonsabili pentru ceea ce fac, şi anume, că fiecare faptă are consecinţe.
Ne rugăm pentru copii şi avem speranţe mari pentru ei.
Dima & Monica Voincov părinţi la Caminul Felix 2, Sântandrei